#52 - Designing for trust in web3

Pe 18 decembrie 2025, comunitatea Sibiu Web Meetup s-a reunit la Friedrich Teutsch House of Culture & Dialog pentru ediția #52, având-o ca invitată pe Sasha Tănase-Luca – product manager, designer și researcher cu experiență în proiecte Web3 precum ConsenSys, Mezzo Network sau Threshold Network. Tema serii, Designing for Trust in Web3, a deschis una dintre cele mai sensibile discuții din ecosistemul blockchain: cum construiești încredere într-un spațiu în care cuvinte precum „scam”, „hack” și „rug pull” fac parte din vocabularul zilnic?

Mesajul central al prezentării a fost simplu și profund în același timp: în Web3, încrederea nu este un detaliu de UX și nici un „feature” care se adaugă la final. Încrederea este produsul în sine.

Cum se formează încrederea în mintea umană

Pentru a înțelege de ce designul și experiența contează atât de mult, Sasha a pornit de la felul în care funcționează creierul uman. Bazându-se pe modelul lui Daniel Kahneman, ea a explicat că oamenii iau majoritatea deciziilor prin „System 1”: rapid, intuitiv și emoțional. Abia uneori intervine „System 2”, partea rațională, lentă și analitică.

În practică, acest lucru înseamnă că utilizatorii decid dacă „au încredere” într-un produs în câteva secunde, înainte să înțeleagă protocolul, smart contractele sau arhitectura tehnică. De cele mai multe ori, rațiunea nu face decât să justifice o impresie deja formată. Coerența vizuală devine „adevăr”, familiaritatea devine „siguranță”, iar fluența devine „competență”.

Aceeași logică se aplică și produselor digitale. Așa cum un cabinet medical murdar ne face să respingem instantaneu medicul, un produs care arată neîngrijit sau confuz este respins fără ca utilizatorul să mai ajungă să-i înțeleagă funcționarea.

De ce este Web3 un mediu ostil încrederii

Din peste patru ani de cercetare și peste 150 de interviuri, Sasha și echipa sa au observat un tipar constant: oamenii sunt speriați. Fondurile pe care le gestionează în Web3 sunt percepute ca o miză existențială – o șansă la un viitor mai bun. Greșelile sunt ireversibile, tranzacțiile nu pot fi anulate, iar un click greșit poate însemna pierderi definitive.

Deși blockchain-ul este „trustless by architecture”, experiența utilizatorului este profund bazată pe încredere. În acest context, încrederea devine cea mai rară și mai greu de câștigat monedă. Bitcoin poate fi minat, Ether poate fi staked, dar încrederea trebuie câștigată pas cu pas.

Această teamă nu este specifică doar Web3, dar aici este amplificată de lipsa unor mecanisme de protecție familiare din Web2 sau din sistemele bancare tradiționale. Tocmai de aceea, orice produs care operează în acest spațiu trebuie să pornească de la ideea că utilizatorul este, în mod natural, defensiv.

Prima impresie: designul ca semnal de legitimitate

Pentru mulți utilizatori, legitimitatea unui protocol este decisă în primele secunde. Un produs care pare construit în grabă, haotic sau agresiv din punct de vedere vizual este imediat asociat cu ideea de scam. În schimb, interfețele calme, clare și coerente transmit siguranță.

Designul nu mai este un element estetic, ci un semnal de încredere. Produsele care inspiră siguranță evită promisiunile exagerate, nu folosesc limbaj manipulator și nu creează presiune artificială. Ele pun claritatea înaintea complexității și reduc zgomotul vizual pentru a lăsa loc înțelegerii.

Într-un ecosistem dominat de frică, simplitatea devine un act de responsabilitate.

Transparența ca fundament al încrederii

În Web3, utilizatorii nu vor să fie convinși prin promisiuni. Vor să poată verifica. Audituri publice, date on-chain, cod open-source, dashboard-uri reale și link-uri către block explorers sunt așteptări de bază.

Produsele care arată transparent ce se întâmplă „sub capotă”, care explică fiecare pas al unei tranzacții și oferă vizibilitate în timp real asupra proceselor reduc anxietatea și cresc sentimentul de control. A vedea unde sunt banii tăi și ce se întâmplă cu ei este esențial într-un spațiu în care nimic nu poate fi „undo”.

Lipsa acestor mecanisme este percepută ca un risc, indiferent cât de sigur este, în realitate, protocolul din punct de vedere tehnic.

Încrederea este socială

Majoritatea utilizatorilor nu ajung la un protocol prin reclame, ci prin oameni în care au deja încredere: prieteni, membri ai comunității, influenceri Web3 cu reputație solidă sau DAO-uri.

În acest ecosistem, reputația este capital. Cei care își „murdăresc” numele promovând scam-uri dispar rapid. De aceea, atunci când o persoană respectată recomandă un produs, acel gest valorează mai mult decât orice campanie de marketing.

Pentru echipele care construiesc produse, asta înseamnă că prezența umană contează. Să fii vizibil, accesibil, să lași oamenii să-ți cunoască echipa, să participi la evenimente și să vorbești direct cu utilizatorii. Oamenii nu au încredere în logo-uri. Au încredere în oameni.

„Test then trust”: comportamentul real al utilizatorilor

Chiar și atunci când un produs pare legitim, chiar și după research, primul pas este aproape întotdeauna unul mic. Utilizatorii testează cu sume insignifiante, explorează interfața, observă cum se comportă protocolul și apoi așteaptă. Uneori zile, alteori luni.

Abia după această perioadă de validare emoțională și practică revin cu sume mai mari. Nu este frică, ci o strategie rațională de gestionare a riscului. Produsele care înțeleg acest lucru oferă spații de testare, simulări, recap-uri clare înainte de confirmare și nu surprind utilizatorul cu costuri sau efecte neașteptate.

Educația ca formă de protecție

Mulți utilizatori serioși citesc documentația cap-coadă înainte de a face primul pas. Limbajul criptic, jargonul excesiv și explicațiile vagi nu fac decât să îndepărteze.

Produsele care construiesc încredere vorbesc pe limba oamenilor, oferă ghidare contextuală, explică progresiv și nu aruncă toată complexitatea dintr-o dată. Educația nu este un bonus, ci o formă de protecție pentru utilizator. Este modul prin care produsul îi spune: „Ești în siguranță aici. Te ajut să înțelegi.”

Concluzie: încrederea este produsul

Sasha a sintetizat parcursul utilizatorului într-un arc simplu: descoperire, cercetare, învățare, prima utilizare, revenire și, în final, advocacy. Obiectivul real al unui produs nu este doar să fie folosit, ci să fie recomandat.

În Web3 – și nu numai – încrederea nu se adaugă la final. Nu este un badge și nu este un layer superficial. Este fundația pe care se construiește totul.

Orice produs care gestionează bani, date sensibile sau decizii importante trebuie să fie construit în jurul încrederii, nu doar peste ea.

Încrederea nu este un detaliu de design.

Încrederea nu este un feature.

Încrederea este produsul.